și tu, stimată domnișoară,
nu ai simțit că te iubesc,
să știi, cuvintele nu se măsoară,
acum eu fug, mă lecuiesc!

și am crezut cândva, nebun,
da! am crezut în tine!
vroiam să-ți par așa, mai bun,
să poți să vii la mine…

când te doream înfierbântat,
ca-n prima mea iubire,
m-ai alungat și m-ai sfidat,
prea oarbă-i fost din fire…

acum îți pare tare rău,
că tu atunci m-ai alungat,
ai vrea ca să revii, din nou
să reluăm ce ai stricat…