23.07.2001
"Intuneric"


Departe par si totusi sunt aproape,
Si norii de deasupra ce par intunecati,
frunzele de groaza fosnesc pe sub picioare,
dar sper ca zgomotul sa nu ma infioare
caci toate dimpotriva mi-s, si oare
De ce sa fiu (mereu) pe ganduri pus?
De ce sa ma-ntristez fara sa vreau?
Dar cum?
Caci gandurile nu-mi dau pace,
ma izbesc in stancile de piatra,
ma-nalta-n slavi si imi du drumul,
ma fac sa rad si-apoi ma fac sa plang.
Dar stai!
Vorbeste cineva! si nu-nteleg ce spune;
sopteste prea incet si nu aud!
Apoi se vede o lumina si cineva se apropie,
nu apuc sa vad prea bine cine este,
se intoarce si pleaca.
Eu ma ridic fara sa spun nimic.
Multimea imi cere explicatii dar
nu mai am puterea sa mai raspund.
M-am saturat de toate, le raspund si...
Si norii de deasupra ce par intunecati,
Departe sunt si totusi sunt aproape!
Fu-i surprins si m-aruncai in marea inspumata,
in valurile marii in care sa gandesc am incetat!
Multumesc mare!!!