Când ești trist,
M-ascunzi în adâncul amorțit al sufletului...
Și mă prefaci în lacrimi,
Să-ți alunec pe obrazul fierbinte
Sărutând urma mâinilor tale,
Visând să îndulcesc
Amarul ce îl porți pe buze.

Când ești trist,
Modelezi al meu chip din suspine...
Și mă vezi, în lumea ta de gânduri negre,
Doar atunci când, cu nesaț, tragi din țigară.
Încerci să mă săruți
Dar îți aduci aminte
Că sunt aievea.

Și lacrimile curg pe cei doi obraji,
Fiecare din altă noapte.

Buzele țes, îndulcite, mii de șoapte,
Gândurile fug,
Þigările zac în pachete,
Suspinele dorm
Și brațele se strâng în jurul viselor sculptate
În dorințe uitate.


2 decembrie 2002