Se făcea că eram
două păsări în zbor,
fiecare având câte o singură aripă
(penele mele se răsfiră și acum
în respirația ta).


Se făcea că eram
o inimă, bătând pentru amândoi
iar la mijloc ne unea un sărut
(gura mea mai păstrează
încleștarea buzelor tale).


Se făcea că eram
două trupuri contorsionate
interferând prin toți porii
(sângele meu îți mai simte conturul
prin vene).


Se făcea că eram
doi copaci
întâlniți în aceeași coroană
(frunzele tale mai freamătă încă
pe umerii mei).


Se făcea că eram
două viori
acordate în același cântec
(în sufletul meu mai răsună
polifonia durerii).


Se făcea că eram
doi pași
alături mergând pe pământ
(urma pasului tău umezită e
de lacrima mea).




7 decembrie 2002