Plouă.
Peste aripi rupte de vise ucise.
Peste suflete triste de viață proscrise
Cad frunze.
Și totul se stinge
Cu lacrimi prelinse
Din ochi ce n-or să mai râdă vreodată.
Ferice de tine!
Tremuri și te-ascunzi la mine în suflet!
Dar eu?
Cu trupul aici și mintea departe
Sărut a ta frunte
Și mă rog...
Să nu mai plouă...
Să nu mai cadă frunze.