Floare albă de cais
De m-aÈ™ face-n noapte vis,
Vis de fată, de fecioară
Să port flori la subsioară,
Să am la urechi cireșe,
La gât salbă de măcieșe
Iar pe cap să am cunună
Din steluțe și din lună.

Să merg vara-n deal la fân,
Să-mi pun busuioc în sân
Și la brâu, la cingătoare
Să-mi anin, în taină mare
Dorurile mele, toate
Pe-o sulfină înșirate.

Să-nvârt hora-n fapt de seară
Pe arcușul la vioară,
Și să chiui cu flăcăii
Să răsune-n largul văii,
Să bem apă de izvor
Din căușul palmelor.
Să ne ducem pe răcoare
La turmele de mioare,
Și să le mânăm în strungă
Lupii să nu le ajungă,
Să ne cânte-un baci din fluier,
Doina lui în vânt s-o șuier
Și s-o fac de lună rază
Să-mi țină inima trează,
Sufletul să-mi înflorească,
Numa-n cercuri să-l rotească
Pe deasupra norilor
Pe cărarea zorilor,
Să mi-l ducă hăt departe,
Printre stele să mi-l poarte
Și să mi-l aducă iară
Ca pe-un sâmbure de pară,
Să mi-l răsădească-n ochi,
Să mă scape de deochi
Și de greu blestemul morții
Ce mi-l hărăziră sorții.

Te mai strig o dată floare
Să-mi aduci un strop de soare,
Să-mi zvânte de lacrimi pleoapa
Și să-mi limpezească apa
Din al zilelor ocean
Cel cu valuri de mărgean
Și cu țărmul din cuvinte
Sărutând icoane sfinte.


Floare albă de cais
De m-aÈ™ face-n noapte vis ...



23 ianuarie 2003