Stii...de cate ori nu am crezut
ca degetele mele pot naste lumina,
ca dincolo de visul din noapte
ma pot inalta si pluti peste case
si oameni,
ca zborul deasupra pamantului
nu sta decat in vointa...
De cate ori nu mi s-a intamplat,
cu adevarat, iti spun,
sa-mi uit timpul meu muritor
si sa fiu libera, fericita ca pot atinge
ultimii muguri verzi
rasariti pe aleile unui parc...
De cate ori n-am dansat si zambit
intunericului destramat de Luna,
norilor haotici si invidiosi
ca eu pot chema
si ca eu am puterea de-a fi
Cer si Pamant la un loc.
Pasare-am fost, ridicata de vant peste apa,
strigatul altor pasari in zbor,
omul ce strange farame de ploaie...
De cate ori...
Eu am fost TOT.