Insomnie în galben-violet



Nu simt.
O poză galbenă de veac
rece mă cheamă.
Acolo n-are cum să fie ea.
Nici timp, nici loc.
Prin violet o reating.
este... era...
O fulgerare cu un palid chip
prea straniu – prea sublim.
Acum, atunci,
murim silențios iubim.
Iar nu mai simt.





Cornelliu,
Ian 2000, Constanța