Dumnezeu întru început
Cerul și pământul L-au făcut
Și de-ntuneric era materia plină
Până s-a zis și a fost lumină
Și a fost zi și a fost noapte
Lumină și-ntuneric peste toate
Și s-au făcut cerul pământul
Toate spre a lăuda Cuvântul
Prin făpturi mari și mici
De la elefanți până la furnici
Și-au fost zile și-au fost nopți
Lumină și-ntuneric peste toți
Și s-a zidit făptură
Cu glas și cu gândire pură
Ce vietățile de până acum
Nu mai văzuseră nicicum
Și omul căci așa numit
A luat pământul și l-a stăpânit
Și a adunat la el întreaga viață
Numind-o fără pic de ceață
Omul însă singur se afla
Între toate câte el numea
Și a ivit Cuvântul somn
Ce îl cuprinse pe omul domn
Și dintr-a lui plăsmuire
I s-a făcut femeie dăruire
Și-au fost zile și-au fost nopți
Lumină și-ntuneric peste toți
Totul era măreț și bun
Iubind Cuvântul ce era stăpân
Mulțumind că l-a făcut
Dar omul în neascultare a căzut
Căci îi spuse lui Cuvântul
Să păzească jurământul
De-a nu mânca din rodul
Ce-ascundea binele și răul totul
Și astfel izgonit omul a fost
Din grădina sa cu rost
Luând cu sine legământul
Răscumpărării ce-l făcuse cu el Cuvântul
Și-au fost zile și-au fost nopți
Lumină și-ntuneric peste toți
Și-a-nceput omul o lume nouă
Unde-a văzut că ninge plouă
Mâncând roada muncită
După o trudă săvârșită
Și-a trecut timp și vreme
Iar omul după Dumnezeu tot avea a geme
Dorind viața sa aleasă
Din grădina cea frumoasă
Au apărut în el credințe noi
Și și-a-nfăptuit eroi
Îndepărtându-se de cea grădină
Învăluită de Lumina Lină
Și-au fost zile și-au fost nopți
Lumină și-ntuneric peste toți
Trecând timpul omul se îndepărta
De Cel ce îi făcuse lumea sa
Pierzându-se în desfătări
În jocuri și-n cântări
Și când Hristos Cuvântul
Spre a împlini legământul
A răsărit
L-a prigonit scuipat și răstignit
Dar înviind a treia zi
I-a făgăduit că iarăși va veni
Spre a-l judeca
De toate câte a făcut în viața sa
Și va fi zi sau noapte poate
Și doar lumină peste toate


17 iulie 1999