(dedic aceste gânduri Elenei)

e ceva cu mersul ăsta pe sârmă
e ca împletitul unui șnur
cu ață roșie și albă

acolo sus
sprijinit între două particule de oxigen
emoția e aceeași cu
cea a împodobirii pieptului
cu dor

de-a stânga și de-a dreapta
imensitatea celor două drumuri
cel alb și cel roșu

da e ceva cu mersul ăsta pe sârmă
e ca un drum peste-un râu