Suntem la ora de echilibristică.
Iubito,
vezi unde pui piciorul
și cum miști din glezne,
grumazul sârmei se curbează lesne.
Este de fapt un ombilic,
știi tu,
cel de care ne atârnăm de la naștere,
probabil,
spre un mare nimic.

Þine-mă în mâini contragreutate,
cumpănă,
un ins trecut de juna etate,
spânzurat caraghios,
transpirat și nervos,
peste clipele noastre toate.