agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-10 | [This text should be read in romana] |
Aluat de harcea-parcea Marian Ioan [email protected](31decembrie 2001;Luduș/Mureș)
De-atunci de când în mine,un prunc născut rămasă Setos de mântuire și-al fulgerului smalț; Mă risipesc prin spinii din aripi spre înalt Și-mi fac un ghem din drumuri torcându-le spre casă. Adânc mi-e paradisul de nebătute cuie, Cu care iscălit-am din ce în ce mai zilnic- Să-mbrac învins cămașa-mi la sorți muncită silnic De scoarță la suspine,arhanghelii s-o puie. Din panglici zdrențuite în cerul gurii tale Am râs crispat și am pătat cu-amurg De timpuri ninse și cu tăceri ce curg Tot ce mai sorcovit din firea-mi ți-iese-n cale. Am răzimat în aer, cu spice îmbrăcate Pământuri prăfuite cu rod și cu răscruci Când îmi cinam de-amiaza foșnitului de cuci Durerea-nmuguririi credeam c-o simt.Se poate. Cuvinte frământate drumețul au momit Căldura-i tremurată au descifrat drept rată; Pocnind biciul de-antorsul cu palma despuiată Pe-o față din aluatul ce încă n-a dospit. Acordul somnolent, sărută vânzător Și pare-a fi răspunsul ocheadelor de stele Ce-observ în îngânatul colind de la zăbrele Închis, în meditare la forma mea de zbor. Desculțat de iubire purces-am nicăieri Începând să respir niște trepte de har. Pun capăt anevoie ispitei și în dar Îți strecur „pieritorul” din lutul tău de ieri. Delirez la umbra mugurilor din toiege Dezmărginind gândurile spre tărâmul bănuit Mă simt al cutiei cu vise descântec smintit Și vreau să înot în priviri de sirenă,în fărădelege. La dreapta împărțeală în genunchi eu mă văd. A cere învăț prin semne muțeasca-mi făclie. De Lună scânteie în brazdă un ciob când descrie Unda-mi pe bolta ursită:extaz sau prăpăd? Penultima bătaie de inimă-timp mărturie O simt fugărit de pe cruce camuflat cu perucă Depuneri de-aduceri aminte a ștersului eu-mă apucă Și nu vreau coperișul din paie să-mi fie. Bordei interior, aștept dimineața strunită De-a Soarelui rază și `naltă lumină Să zvânte necinstea din vechea-mi grădină Cu frunze noi, eliberate din ispită. Aștept să-nviu la anul din nou de ziua mea, Să fiu copilul zării desprinse din sprânceană, Să sui în Carul Mare alături de-o morgană, Și să-ți înflori cercei pe ramuri, la uși de-mi vei bătea. Vreau să-mi miros aluatul mai tânăr, mai întreg; Din sensul vieții mele să sorb ca mai demult. Răcoare-i în poiana-mi.Izvoarele m`ascult Cum susur în miresme de proaspăt, de coleg. Mai vreau acolo unde aproape ești de toate Și tuturor dospirea se-mparte deopotrivă Unde zvâcnește-n pietre viața primitivă Și zorile se-ndeasă din ape peste ape. Chem nălucit talașul peretelui în care stau Să se zidească în trenul veșniciei mele. Compartiment să-mi fie, rezervă pentru stele Când ordin de-nverzire o să-mi dau. O umbră de fantomă citind în zaț se complăcea Ca norii trec buchete de gânduri și povești. Bolnavă de-amintire e clipa-n care ești O țâră mort.Înnoptat în eternul aluat de harcea-parcea.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy