Adio dulcea mea durere
Ce-atit de mult m-ai chinuit
Te las ca nu mai am putere
Sa te urmez pina-la sfirsit

Tu esti sfioasa si curata
Ca floarea alba de pe stanci
Dar ai faptura vinovata
Cu ochii-ti negri si adinci

Sa nu-ntelegi ca eu sunt bietul
Nebun culegator de flori
Ca ma ridic incet cu-ncetul
Pina la stancile din nori

Dar forma ta inselatoare
Ia calea timpului apus
Si cind ajung pina la floare
Ea se ridica tot mai sus