Scuipat pe fața Terrei,
de parcă aș fi vrut,
îmi târâi leneș hoitul
spre cine-o ști să-mi spună
de ce sunt eu, de ce și voi
și unde e apocalipsa
mai scurtă și mai dură.

Îndeplinesc un rol ingrat
dar nu vă fie milă
mi-am încăput în piele
nu plângeți pentru mine
căci eu sunt blestemat
să vă îmbăt pe voi
să vă hrănesc cu rele
să le numesc plăceri
și visul vostru simplu
să-l pun după zăbrele.

Vă-nvăț păcatul
și vi-l aduc aproape
vi-l dau să-l luați în gură
vă las chiar și să-l înghițiți.

Damnarea însă n-o atribui eu
nici moartea și nici judecata după
și iadul chiar de îmi e casă
e cu chirie,
nici ăsta nu-i al meu.

Puteți să mă goniți de fiecare dată
eu voi veni din nou
căci am o treabă,
aicea, sus, la voi.
Și-atunci când chiar și cel mai sfânt
de-al vostru încă se mai întreabă
și-și pune la-ndoială credința-n Dumnezeu
nu pierdeți din vedere
că cel mai credincios sunt eu.