Mânca-l-ar mama de ochi
de ciocolată albăstrie
cu nuanțe de gândac de colorado
te avânți pe perna mea cu ursuleți
la ora asta-ngustă prea târzie
căzând ca musca-n lapte din tavan când te usuci
și te tot usuci
spunea gurița mea în șoapte ce nebunie
că în general e suficient să te amăgesc
doar cu o căciuliță fistichie
nu mai fugi atâta împiedică-te o dată ce mai stai

nu te grăbi să muști din mărul ăla
e jumătate otrăvit
și s-ar putea să nu mai nimerești
decât semințele
doar nu vrei să îți stea în gât
crezând că te vei mântui
spânzurat ca iuda cel mic

sunt amare foarte amare

uite, vezi?
s-a declanșat furtuna
și fulgeră sclipind în ochii tăi
...dar tunetul tace încă tace