Tace-mă sfânt în ruga-ți de seară.

Izvorăște-mă dulce în mustul cuvintelor.

Curge-mă prin venele-ți umbrite de iarbă.

Lipește-mă adânc sub pleoapa ta pereche.

Trece-mă-n vânt prin părul tău aspru.

Coase-mă în sprâncenele unite a zbor.

Închide-mă în clepsidra coastelor tale.

Cântă-mă în respirația răvășită-n săruturi.

Lovește-mă cu ecoul bătăilor inimii.

Pășește-mă-n cercuri concentrice, rar.

Rupe-mă fașă peste cicatricele-ți vechi.

Topește-mă lavă în nopți fără vise.

Pierde-mă o viață din metastazele somnului.

Soarbe-mă abur prin porii uimiți.

Citește-mă șoaptă cu vârful degetelor.

Scrie-mă poem al palmelor tale.


Pleacă-mă în tine, rădăcină de trup,
Și seamănă-mă pământ al semințelor tale!




27 mai 2003