Eu sunt vinovat pentru ca n-am citit semnele la timp,
nici macar merele verzi ce pluteau in jurul nostru
nu mi-au atras atentia,
nici macar cuburile de apa agatate de candelabru,
supa coagulata pe covor, frunzele infipte in stinghia mesei,
nimic nu m-a facut sa ma simt altfel.

N-am vazut pe nimeni intrand, peretii erau desfacuti,
aerul impopotonat cu margele roz si violet,
fusta in carouri,
pantofi de dans,
pai semnele erau cat se poate de clare,
cum de nu le-am bagat in seama,
de exemplu,
in prima noapte, prietena mea a visat o pasare neagra,
de care trageam cu totii,
ne catarasem pe ea si ii detasam penele cu seninatate,
amandoi intinsi pe spate,
ea tipand, eu salivand de sete in timp ce imortalizam
gatul pasarii,
detasabil.
Apoi,
in plina zi,
cineva a batut in usa prietenei mele, ea dormea bineinteles,
zidurile n-au cazut,
zugraveala s-a adancit si mai tare,
"poate era administratorul",
ciudat, pentru ca in prag nu mai era nimeni,
nici macar nu puteai respira de atata vid,
nici nu eram sigur daca mai sunt in localitate,
poate s-a stricat clanta ii strig,
in timp ce cobor buimac
scarile unui bloc paralel,
detasabil.

In urmatoarele saptamani,
avioanele vor cadea din ceruri,
precum merele coapte intre sanii tai deschisi,
eu sunt vinovat,
pentru ca n-am citit semnele la timp,
nu-ti fie teama,
vom invata sa zburam,
tu vei pilota pasari, de diferite natii si culori,
eu voi astupa gaurile cu catran,
verde incins,
sa nu mi se vada fata de rusine,
da, eu sunt vinovat ca n-am bagat de seama
semnele
intoarcerii tale.