Sublim intinsa pe un suflet alb
Se rasfrange ca-ntunericul in ziua,
Tentatia vesteda de-atata viata prihanita.

Ea cu ghearele patrunde-n suflet,
Cu dintii musca-n inima,
Cu ochii-i cruzi priveste
Cum albul suflet treptat se innegreste.

Si eu stau,
Asa de linistita
Si ei stau asa de linistiti...
Numai o uracioasa cioara se zbate
Graind un adevar pe care noi,
Intelegandu-l
Stam.