Imi potrivisem ceasul acolo
umbra cadea alaturi de gura
stramosului inventand delta
tragand cu arcul in luna plina
scandalizand ciocarlii mai sus
pamantului sfasiind inima
cu lacul lebedelor prea dimineata
trezite acolo unde ne-am intamplat
din mirari si nopti cu perle
atarnate la urechi in ceas potrivit
eu urneam carul mare tu
inventai picaturile de roua
peste dealuri si mai sus
din nimicuri si rate salbatice
ce isi spuneau numele carului
mic imi amintesc erai o lebada
adormita alaturi de umbra care
iti mangaia degetele cu
inima atat de buna zambeai
cand m-am urcat linistit
in arbore asternand culcus
pentru amandoi amintirile