mergeam cu vreo doi pași înaintea amurgului
uneori mă opream priveam aerul mișcător
îmbrăcat în hainele mele comode
le savuram parfumul amărui
ghiceam cimbrișorul sălbatic și pelinul
îmi aminteau atât de mult de mine
încât mi se făcea dor de bărbatul cuvintelor
avea inima cât un trandafir mut de uimire
îmi spuneam
mergi înainte mergi înainte
nu îți mai arunca ochii peste umăr
buzele cerului sărută apele sumbre
cu trandafirul acela uitat între dinți
ghimpii lui rănesc până la sânge secundele
mergi înainte mergi înainte
pe tine din tine
alungă-te


19.07.03