Stăteam la o margine de univers,
Și pe vremea aceea nu simțeam nimic
Eram fericit.
Până ce din fâșii negre răsării,
O nalucă, ce treptat
A pus stăpânire pe sufletul meu
Atunci am început să simt,
Atunci nu mai eram fericit
Atunci am început să mă tem.
Totul în jur mă speria
Dar totuși încă luptam
Pentru ceea ce credeam
Până ce am încetat să mai lupt
Am obosit UFF!
Am început să nu mai simt nimic,
Nici teamă,
Nici fericirea de la început!