Blonda si trista


imaginea ta in minte imi persista,
dar mi te amintesc blonda si trista,
mai mult nu pot oricat mi-as dori,
degeaba incerc, nu-mi pot aminti.

odata ai fost ingerul meu blond,
pacat ca acum sufletul ti-e mort,
nu vrei sa imi mai dai nici un raspuns
si departe de mine te-ai ascuns.

parca ti-as fi cel mai mare dusman,
dar tu nu stii cat de mult te iubeam?!
si sa stii ca inca te mai iubesc,
blondo si tristo, vreau sa te-nveselesc.

te rog sa-mi spui ca mai exista
frumoasamea, blonda si trista.


28 octombrie 1997





Copac prin anotimpuri

e toamna, e tarziu
si singur am ramas,
in suflet mi-e pustiu
si nici nu mai am glas.

am inceput sa-ntepenesc
si-am inceput treptat sa tac,
apoi, aproape firesc
sa ma transform in copac;

sa sug iar seva din pamant,
sa cresc falnic si stufos,
vara cu pasarile sa cant,
iarna sub nea, sa ma aplec in jos,

apoi cand iar e primavara,
frunzele sa-mi iasa iara.


29 octombrie 1997