Maretia celor mici.
A somnului întrerupt,
de ceva mai frumos ca el.
A unei batalii rupte de un sarut.

-Vin-o Doamne! Sa-ti fie si tie frica!
Sa vezi cum e, si cum doare.
Sa-ti fie dor de...,
apa, vânt, poate întuneric?
Dar tu nu!
Nici ea?

Stai! Nu pleca, nici macar,
nici macar pentru o eternitate.

Lasa-ma sa te privesc!
N-o sa pot sa ma mai uit la tine mult.
Peste noi se va lasa timpul,
timpul de nepetrecut.
Cu Tine, sau cu Mine?
Sau cu Tot, sau cu Toti, sau cu Toate ce exista,
în-afara noastra, si a viselor.
Eu vreau de alb, tu vrei de negru,
sau poate invers, dar ce conteaza?
Tu o sa-mi vrei albul.
Dar n-o sa poti sa vi sa-l iei.
Eu voi avea numai negru.