atât te-am rugat,
atât m-ai rugat
dar în spațiul dintre noi n-a fulgerat
și întunericul, acest mare ratat
ne momește cu mierea de pe acul lui de busolă
înspre ceva rupt din războaie civile semănând a angolă

pâna când, mă întrebi,
până când, te întreb
simetria acestor cununi de ghimpi ce ne seacă
răspunde un ecou intrinsec:
nu e chip să vă treacă
fiindcă prea mult vă place
să pescuiți prin sângele angolez diamante