La judecata frunzelor, la judecata verde
Am fost gasit vinovat de sperjur
Caci vinovat e-ntotdeauna cel ce pierde
Ratiunea lucrurilor dimprejur.

Cu circumstante atenuante de toamna trista
Am scapat doar cu o condamnare usoara-
Sa ma faca sa sufar tot ce exista,
Sa ma doara vazduhul si-un nor sa ma doara.

Sa mananc doar pietre si lemn, sa sufar de sete,
Un sipet de ganduri sa ma striveasca incet,
Sa port palton vechi si gauri in ghete
Sa ma-njure nerozii si sa-mi spuna poet.