apocrifa



într-o bună zi,
într-una dintre cele mai bune zile
pe care le construise până atunci,
ei bine, tocmai într-o asemenea zi,
dumnezeu greși o tușă. și dori
să-și îndrepte greșeala. pe care,
oricum, nimeni n-o observase încă.
și pe care, poate, nici n-ar fi observat-o
vreodată. numai că el n-avea cum s-o
lase așa, era ceva ce ținea de o
anume etică profesională. așa încât începu
numaidecât să se gândească cum
să-și îndrepte greșeala. și-și zise
că cel mai nimerit ar fi să se folosească
de următorul procedeu: să îngroașe, știți,
linia, tușa, ca să nu se mai vadă așa de urât.
și o îngroșă într-adevăr. atent. cu migală.
cu infinită răbdare. până ce linia, tușa adică,
așa, îngroșată, ajunse să fie caricatura,
nu neapărat zâmbitoare, a tușei pe care o dorise inițial.
totuși, nu mai era o tușă greșită. cel mult o caricatură.
iar ei nu observaseră. poate că n-ar fi observat oricum,
cine știe…dar el nu putea lăsa lucrurile așa. chiar dacă ei…