Întrebasem naivă:
Mă iubești, mare, cu valul?
Și se grăbea mai albă, mai frumoasă:
Cum te iubesc, suspinule!

Jucându-se printre valuri-speranțe,
Sunete sfinte cântau un "tu"...
Ceea ce iubesc eu.

Septembrie mi se juca prin plete,
Cu raze constelate
Dansând pe valuri cu șoapte:
Munții sunt atât de departe!