câți kbps între mine și lume și odată
la câte milisecunde reactualizarea acestui
magic-display supra-numit constiință...


căci mă destept cu greu adesea pe alta planetă uneori
lovit de stâlpi imaginari-materializati instantaneu sau
zambind in gol precum cărtărescu în 109...


abuzând imbătat de-acest narcisism al percepției
subtil mă smulg decepției susțin ca secundele-mi vin
în flux continuu precum jetul de apă dimineața...


dar apa nu-mi poate fi continuă are o rezoluție
dublată de numarul de molecule raportate la avogadro
din picurii încet pre linși pe de ge te...


nimic mai genial în univers prin urmare
decât integrala definită poate doar
aceste fotografii cu oameni în flăcări...