De sub o piatr-ascunsă
Scoate un ochi, un melc fără căsuță.
Speriat, privește spre cărarea
Pe care trebuie s-o treacă.

Încet, și mai încet pornește.
Încearcă viața s-o străbată
Și să ajungă iarăși la vechile căsuțe.

Un pas micuț e primul...
Urmat de alții, zeci și mii.

Ajuns acum, cărarea are un sfârșit.

Privind odihna se gândește
La ce urmează să se-ntâmple.

Un nou drumeag de străbătut,
O nouă lume de văzut...
Cu pașii lui de melc tăcut.