Femeia nu există,
e doar o părere
în sprânceana mea tristă.
Nu are ființă,
decât poate un suflu
ca o umbră care-mi șade
în așternuturi și în inimă,
pe o parte,
rotundă,
oftată,
o undă.
Nu există decât un loc
în care-mi arunc copiii
și tinerețea și cam tot,
ca într-un joc.
Îți zic:
hai să ne jucăm de-a mine
și de-a nimic!