siluete siluete siluete
gânduri un pic înzăpezite
ce se fugăresc ghemotoace, rotocoale,
unele peste altele,
ochi de piatră ce n-au știut niciodată
până acum
să dea sensuri noi orbirii,
jumătăți de inimă nepuse cap la cap
ce n-au bătut degeaba...

timpul le mai zboară, încă, molcom
cu aripi glasate, lungi,
luate cu împrumut
de la nu știu ce moară de vânt

mai am să te aștept, ne-ntârziat,
o mie opt sute de pași,
de gonguri aproape șoptite
glisând pe punți înghețate,
o mie opt sute de săruturi virtuale roz
ce-ți vor ține de cald până la mine,
în arhitectura perfectă
cu brațe deschise
a regatului de cerneală albă
ce ți-a fost pregătit...