Timpul își scrie memoriile
pe sufletul meu,
scrijelind fără milă.
Sufletul meu,
un librar bătrân,
le înmănunchează
într-un buchet
cu miros arhaic.

Cerul își scutură lacrimile
pe umerii mei,
plângându-și infinitatea.
Umerii mei,
cărăuși obosiți,
le-mpletesc
într-un curcubeu.

Vântul își deapănă poveștile
pe cărarea anilor mei.
Anii mei...
mărgele înșirate
la răscruce...