Undeva, la miez de nimica, eram eu.
O incercare de gândire parfuma camera
La ce bun o incercare, o strigare,
Indurare!
S-a strigat indurare!
Odată, de doua ori…
Infinit inmulțit cu zece la a zecea.
Adjudecat! dar nu ție,
Nu meriți nici măcar o fărâmă,
Prea multa mișcare de repaos,
Lene la mic dejun ,la amiază si la cină.
Dar nu e vina mea
Că timpul se pierde.
Eu chiar nu l-am rugat să se piardă
Il șteptam cu intenționatul de 5 ,
Apoi cu cel de 7 …
Infinit inmulțit cu zece la a zecea.
Mi-am luat billet , dar mi-e atât de foame,
Incă o porție , vă rog,
Il prind pe următorul.

Nici măcar o fărâmă,
Esti atât de sătul
Ca nu poți decât să râgâi o incercare
Și camera miroase a imbrățișare in ghips.