Către singurătăți, printre oameni, peste cetăți
Ochii lor sterpi încuind ca o rimă un vers,

Caldele ziduri, fîntînile, lor le arăți?
Ele există oricum. Orizonturi au șters.

Ei, fără tine, în față, sunt mișcătoare dăți,
Și după tine rămîne o cale de mers.

Din volumul “Răsad de spini”, 1973