Îngeri bătrâni urât mirositori
Cu iz stătut în penele jilave,
În părul rar,
În pielea scămoșată de insule de psoriazis,
Hărți scorojite adânc
Ale unor înspăimântătoare tărâmuri necunoscute…

Prea triști pentru bunevestiri,
Prea slabi pentru sabia de foc,
Se lasă îngropați dormitând
Ca niște semințe pe care le sameni,
Cu durerile reumatice la încheieturile aripelor –
Tot mai ascunse-n pământ,
Tot mai moșnegi, tot mai oameni…


Din revista “România literară”, nr. 39, octombrie 2003