Pasesc tacut pe strazile pustii, intunecate...si ma intreb unde esti tu speranta?
De ce fugi de mine??? spune-mi de ce???
M-ai lasat singur....intr-o lume pustie, de gheata
Sunt un demon, care umbla prin intuneric, ranit, invins de destin.
Caut lumina, dar drumul este tot mai greu, ma impiedic, sangerez, ma ridic....si nu te vad...

Ma rog tie Doamne....asculta-ma
Trimire ingerii sa ma vegheze,
Sa-mi lumineze drumul,
Trimite ploaia sa-mi racoreasca suflet,
Soarele sa-mi lumineze chipul, iar marea sa imi cante.

Sunt trist, un pacatos trist, blestemat, in cautare de adevar, de liniste si fericire.
Oare voi ajunge vreodata sa zambesc cu adevarat, sa ma dezlantui ca o ploaie??
Sa cant cu marea??
Sa ma iubesc cu soarele si luna, cu ingerii??
Cand sunt cu tine sunt un inger dar...
Cred ca mi-am frant aripile, sangerez, albul meu s-a murdarit...
Ai putea tu oare sa-mi redai din nou stralucirea?
Speranta?
Ai putea tu oare sa iubesti un pacatos, un muritor?

De mi-ai darui un zambet...m-as lupta cu imposibilul...l-as invinge si am zbura mai departe, pe un taram al dragostei, acolo unde exista doar o singura regula : ca sa intri "trebuie sa iubesti cu adevarat"!!
Te-as iubi....ah... Doamne cat te-as iubi!!!
Ti-as asterne la picioare petale de trandafir...
Ti-as ridica altare de marmura....
Ti-as sopti neincetat cuvinte ce numai marea si ingerii le-ar intelege.....
Atunci voi sti ca am trait un vis....
Ca am murit in luciul turbat al apei....
Ca am murit fericit!!!