M-am născut cu cearcăne la ochi
și cu aripi mormoloace,
embrioni ai bețiilor mele opace,
ca și oricare alt bărbat
care te iubește.

Femeile nu sunt așa cum cred eu,
imortele albastre,
sunt nori,
mama lor de nori!
ce fată pe rând
ploaie de îngeri și astre.
Sunt mări de-amețeli,
lacuri în care eu,
bărbatul,
învăț să înot în mine ca într-un altul,
ca întors dintr-o față pe față,
beat mereu
de o viață într-o viață.
Mă naște plângându-mi ceasul din urmă,
mă are în hohot,
mă pune-n genunchi,
îmi sprijină cotul,
mă paște în turmă,
mă nimeni,
mă totul.