Nu sunt decât
Un hun în floarea vârstei, uitat la Porta Pia
Acolo unde-ncepe impunător, cetatea
De-acolo se aude gâlceava târgoveților idempotenți ce vând stele
La primele ore ale dimineții.
De-acolo pot să văd frumoasele cetății
Cum se întorc acasă, mai roșii de iubire
La soții lor, la Marcus, la Iulius și la Cinna
Acolo scribii își aduc copiii
Atuncea când vor în natură să-l citească
Cu voce tare pe Bătrânul Pliniu
„Barbari!”, „Barbarii ante portas!”
„Barbarii sunt aici”
Dar totul e tăcere, martor mi-e doar nisipul
Și un ornitorinc prea plin de importanță.
Călăreți de iarbă încep să-mi dea târcoale
Și nimeni în seamă nu mă bagă
Copiii merg la școală, fermierii-și văd de treabă
Nu sunt decât
Un hun în floarea vârstei, uitat la Porta Pia.