Pulsândele
case roșii
dereticate,
fără fir de praf,
cu zdrențele covoarelor
scuturate...

Timpul e aici
să se odihnească...

o ceașcă de cafea,
o pisică în poală,
un hamac
pe veranda
încinsă de soare...

lăsat pe spate
închide bătrânul
ochii
respirând adânc
miresme...

se leagănă
salutând cireșii
în floare...

Se odihnea odată
Timpul
la soare...