ti-ai uitat un cutit in mine miercuri,
si de-asta plang, si de-asta ma tarasc insangerat
si printre flori de sange care cresc in urma mea de sange
nu te-am uitat...
ma cauta spre tine-o suferinta dulce,
si flori de suferinta ti-am sudat
in pleoapa dreapta,-n ochiu-nsangerat
si necuprins de mine ma desprind...
de parca-i timpul devalorizat,
caci orele se scurg rebele catre tine,
si ura mea de azi e ura mea de maine,
si neiubire ma-nconjoara de nicaieri:
luni, marti, miercuri, vineri;
din doi in doi incep sa numar,cautand somn,
fratii vitregi ai timpului mort.
imi cer scuze:
acesta nu-i un nerv
atat de optic cat as vrea sa-ti fie,
atat de retina sa imi fi tu mie,
sa iti fiu eu tie-
intre noi doi nu trebuie sa fie nimic,
nici melci, nici calme creste de nemurire,
doar nimic,
si astfel,o distanta inexistenta sa ne separe,
si astfel sa ma apropii de tine in infinit
si tu mie, si eu tie, ranit...
retina mea iti cauta retina
si nervul meu optic te cauta
printre concavitati si norme,
printre urme de turme vechi...
si tu mie, si eu tie, ranit.
nu te-am uitat...
printre flori de sange crescute-n urma mea de sange
plang, si ma tarasc insangerat
caci ti-ai uitat un cutit in mine miercuri,
[caci m-ai uitat...]