cu dinți de tăcere îți mușcam cuvintele
tu te nășteai pasăre colibri
ce murmur purpuriu între inimi și tîmple
te iubeam cu ochii deschiși în piersici fără răbdare
prin păr îți treceam degete cu adieri verzi
de tot mai aproape cu fiecare respirație
eram născuți să fim arșită și fîntînă cu vise
traversam mai multe lumi deodată zîmbind
apoi crepuscul
pentru încă o zi plecam fruntea
căci a noastră era împărăția cercurilor