Ne căutăm semnele definitoare de univers și semnele de carte (sufletești) chiar și acolo unde nu sunt. Punem un semn "aici", altul "acolo". Și timpul ne trece - fericit sau nu, plâns sau nu. Și mai punem un semn de carte. Și mai dispare cineva, ca sa apară altcineva. La final, nu suntem decât suma semnelor de carte pe care le-am strâns în noi, suma celor de care ne-am amintit, indiferent de cât de greu ne-a fost.

La final, rămân semnele din noi, cicatrici ale războiului purtat cu noi înșine.
Ce alegi să-ti amintești?!
Sa dai viață, după ce-ai învins moartea?
Să accepți moartea, dacă viața te-a învins?
Să oferi libertatea care ți-a fost refuzată?

Ce liniște era, când nu știam mai nimic nu era nevoie decât de mult AER ca să pot trăi!