La nunta Ta n-a mai căzut nici o stea,
Călătorule cu fruntea înlăcrimată de spini!

Mame de oameni Te-au rătăcit la nesfârșit
în pruncii lor
împăduriți de lumânări și rădăcini de cruce.

Ciocanele indiferente Þi-au scris cu fluieraș de cui
palmele Tale de zăpadă...
picioarele nimănui...

Acum aștept
(e vineri noapte în suspine)
un semn de pe tărâmul celor muți.
Să vii!
E primăvară si Lumină
pentru Tine.