Am altă formă acum, altă dimensiune
sunt o poză decupată dintr-o carte abia tipărită
cu foaia velină, lipită în spatele inimii, colț peste colț
și butonieră peste butonieră
Am fost croită treptat, ca o bucată cuminte de piatră
de mulțimi de fierăstraie experte,
de sulița ploii ascuțită pe iarbă
de frunze de arțar carnivore, de surâsuri zimțate artistic
de cuvinte spirală, de cuvinte burghiu, de cuvinte cu gheare de criță
de cascade de îngeri cu pleoape fardate și coatele pline de spini
Îmi vine rândul din nou să agăț colivii cu canari speriați
la răspântii,
În palme îmi rămân doar fărâmituri lipicioase de cântec, unul întreg
doar dimineața pe umăr, neștiutor, despuiat, cu albul ochilor
vărsat între gene.
Nu am antidot la beția de a vrea, nicidecum nu sunt imună
la magia căderii din copaci și din vise, nici un anotimp nu știe să ierte,
cicatrici în formă de fluturi și viespi se zbenguie deja în pieptul
nenăscutei secunde
Pot doar de începuturi de zi să mă mai las pictată o vreme,
purpuriu îmi mai poate spăla coapsa marea, până adorm,
mai pot să suspin cu trupul frânt în nisipuri, sărutând cu iubire, tremurând
copita calului negru,
om și lup, scorpion,
unicorn