Iti daruiesc un strop de ploaie-ntarziata
In palma mea intinsa, cazut de pe umbrela
Si-n el inchisa-o lume intreaga, inversata,
Frumoasa mea ce rade, frumoasa si rebela.

Vei rade si-mi vei spune nebun in plina era
A spatiilor restranse si-a timpului largit
Caci nu vei intelege cum intr-o mica sfera
Incape-o lume-ntreaga cu chipul oglindit.

Si-atunci frumoasa mea, frumoasa si rebela
Te voi sorbi in suflet si iarasi te voi naste
Si-apoi pasind de mana, in ploaie, sub umbrela,
Vei intelege taina luminilor de Paste.