Apari te rog tu iar in visul meu amar.
Gandeste-te ca altfel totul e-n zadar.
Deschid si ochii dar nu vad nimic.
Lumina este stinsa si pe masa e un plic.
Scrisoarea ta a disparut de mult iar gandul,
Gandeste clar cum poate oare fi Pamantul,
Tu fara mine, inima ta prea departe,
Un rau, padurea, nu e tot ce ne desparte.
Nu ai simtit cand Cupidon a luat o stea?
Mi-a dat-o mie ca sa te compar cu ea.
Pe langa stea tu esti un Soare minunat,
Ma uit la tine dar nu cred ca-ai acceptat,
Sa na zambim, sa stam, sa ne iubim,
Sa ne plimbam, sa ne jucam, sa regasim,
Ca-ntotdeauna o putere pura care nu uneste,
Si-atunci o inseli ori ea se raspandeste.
Dar despre rau sa nu vorbim, nu cred asa ceva,
Caci te iubesc, te voi iubi ramai in viata mea.
Cand te-am rugat s-accepti atunci iubirea ce-am promis
Tu m-ai lasat s-astepl momentul, sa te-ating mi-ai interzis.
E un nebun la usa ta, sa intru un ma lasa,
Ca sufletul meu tare arde spune ca nu-i pasa.
Astept momentul, el nu vine dar cand vreau sa plec,
Apari din nou Soarele meu, sa vin spre tine-ncerc.
Ma chemi spre sufletelul tau, te-ating, ne sarutam,
Iubesc si locul ce-atingi, cu patima ne-nbratisam.
Suntem in patul ei ea doamna, eu un domn,
Dar cand sa o sarut, ea pleaca, ma trezesc din somn.