Undeva , la margine de timp, pe ape,
Soarele-ascuns ne pune la cale
O cursă a morții.
Zeii își scaldă privirile negre în cerul curat
Nebuni și fericiți ei flutură in fața sorții
Potirul cu vin roșu, dulce și sfânt.
Ca o adiere de vânt în ramurile unui plop bătrân,
Fecioarele s-au dăruit pe rând, cerului.
Lacrimile se veștejesc în fiecare noapte
Căutând risipa tăcerii adormită
Lumina pipăie cu degete putrede
Frumusețea perfidă a vieții...
Destin.