Neștiind secretele
unui înot pe spate
ori fluturările pe-o
apă dulce,
îmi deschid pânzele pentru
captarea undelor de vis

Catargele sunt sus!
"Apucă vântul de miazănoapte
și plutește în mireasma
brizei sărate!"

Mistralule bun, du-mă,
ia-mă, plutește-mă și ajunge-mă

Îți simt adierea buzelor-petale
și sticlirea irisului
în noaptea argintie

Mă plouă,
mă tot plouă cu săruturi și cuvinte
și cu pietre împodobite
pe trunchi de femeie,
pe bolta fără nori

Haide, haide vânt!
Îmi deschid pânzele...
Catargele sunt sus...

Suflă-mă...



(într-un moment, Marianei mele)