Am înnebunit
privind cu coada ochiului
în timp ce te scăldai în ocean
apoi am plecat, nebun,
către casă
uitând pe plajă,
nu departe de tine,
unicul meu ghiozdan.

A fost o adevarată tragedie
în familia mea numeroasă,
tata mă batea furios,
cu cureaua,
mama mă dădea afară din casă,
frații mei mai mari aruncau
în mine cu pietre de moară,
frații mei mai mici plângeau
după ghiozdanul
pe care ar fi urmat
să îl moștenească,
dar pe mine toate acestea
nu aveau cum să mă doară
sau să mă rănească,

Eu înnebunisem
privind cu coada ochiului
în timp ce te scăldai în ocean
și nu mi-am mai revenit de atunci,
niciodată,
și nu am mai purtat de atunci,
nicicând,
ghiozdan.