Dincolo de momentul în care clipa a încetat să mai bată,
Atunci când pământul încă umed se preumbla în mare,
Iar dimineața îți săruta ochii închiși ca să-ți aducă aminte,
De primul moment în care ai văzut;
Dincolo de simțurile adormite, de ritmul încetinit,
În clipa adormirii ființei
Când ascuns, te-ai dus,
Dincolo de momentul în care clipa a încetat să mai bată,
Atunci când fiorul dimineții regăsite învăluitor îți rămânea,
Atunci când purtat de refuzul speranțelor tale,
Învătând ușor să te aflii,
Când tot ce-ai vrut ai lăsat într-o doară,
Străbătut încă de omul ce ești,
Pierdut prin timp si chemări amorțite,
Dincolo de momentul în care clipa a încetat să mai bată,
Atunci când fiorul dimineții regăsite învăluitor îți rămânea,
Iar dimineața îți sărută ochii închiși ca să-ți aducă aminte,
De primul moment în care ai văzut;
Ai simțit diluarea amuzantă a firii,
Ai simțit începuturi de fețe întoarse,
Răsturnate în graba momentelor trecute;
Firesc, te-ai nimerit la fereastră.